Neincrederea la romani

Românul a devenit pesimist, neîncrezător. Nu zic, e bine să nu te arunci cu capul înainte, e bine să nu fii naiv, dar de aici şi până la a bănui pe toată lumea, cum că ar vrea să te păcălească… mi se pare un pic de paranoia. Am trecut de la o extremă la cealaltă. De la fenomenul “Caritas” unde oamenii îşi vindeau apartamentul ca să-şi cumpere 8 case peste 3 luni - cei mai mulţi au rămas fără casă, că deh, prostia se plăteşte - până la a blama şi a suspecta orice şi pe orcine organizează ceva în urmă căruia ai avea ceva de câştigat. Cred că e sănătos să nu alergi după câştiguri uşoare, dar pe de altă parte, toţi vrem să câştigăm cât mai mult şi cât mai uşor. Doar că nu ne mai arde să strângem, capace, etichete, etc. Mai trimitem câte un sms din când în când. Cel mai probabil nici pe ăla.

Asa ca la ce sa ne mai asteptam?